”Dată afară în ploaie cu cele trei fete ale ei, nici nu și-a imaginat că”

ei.

— Cum te cheamă?

— Maria Ionescu.

— Soț?

— Mort.

Răspuns scurt. Fără lacrimi.

Unul dintre oamenii lui Andrei a observat cizmele rupte ale fetelor.

— Trăiesc așa? în pădure?

Maria a simțit rușinea urcându-i în obraji, dar n-a plecat privirea.

— Trăim cum putem.

Andrei a încercat să se ridice. Durerea l-a făcut să scrâșnească din dinți.

— Adu trăsura. Și doctorul din sat, a poruncit el.

Apoi, către Maria:

— Vii cu mine.

Ea a încremenit.

— Unde?

— La moșie.

Fetele s-au strâns în jurul ei.

Maria a înghițit în sec. Se gândea la familia