Dacă mai pomenești o singură dată de mama ta, astăzi nu mai primești cină

administrarea neautorizată de medicamente.

Procesul avea să dureze.

Dar pentru Andrei, cea mai importantă luptă era alta.

Să repare ceea ce se stricase între el și fiica lui.

A început să plece mai devreme de la birou.

Să o ducă la școală.

Să ia micul dejun cu ea.

Să-i citească seara.

Într-o după-amiază, au mers împreună la cimitir.

Valeria ținea în mână un buchet mic de flori albe.

S-au oprit în fața mormântului Elenei.

Fetița a rămas tăcută câteva secunde.

Apoi a spus:

— Mi-a fost dor să vorbesc despre mama.