altcineva.
Și încă unul.
În câteva secunde, toată sala era în picioare.
Aplauze adevărate. Nu de politețe. Nu forțate.
Mihai era palid. Încerca să zâmbească, dar maxilarul îi era încordat.
— Destul, a spus el brusc.
Aplauzele s-au stins.
Ana s-a ridicat de pe scaun.
— Ei? a întrebat cineva din sală. Ce urmează?
Mihai a tras aer adânc în piept.
— Am spus ce-am spus, a mormăit. Dar… asta a fost doar o joacă.
Un bărbat de la masa din față s-a apropiat.
— Nu, a zis calm. A fost un pariu. Și