vedeți ceva înainte să șterg materialele brute.”
M-a sunat câteva minute mai târziu.
În timpul nunții, filmase pregătirile.
Pe una dintre înregistrări se vedea Cristina în grădină, cu două domnișoare de onoare.
Una dintre ele îi spunea:
— Ești sigură că avem voie să tăiem florile astea?
Cristina râdea.
— Cui îi pasă? Oricum casa asta stă mai mult goală. Și dacă se supără, o să-i treacă.
Apoi chiar ea arăta spre trandafiri.
— Luați-i și pe ăștia. Arată scump.
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
Nu fusese neatenție.
Nu fusese haosul