de tort.
— Știi, mi-a spus zâmbind, mi-a părut rău că ai făcut atâta scandal atunci.
— Știu.
Mi-a pus farfuria în față.
— Acum nu-mi mai pare.
Apoi a deschis sertarul de lângă masă și mi-a arătat un dosar.
Înăuntru erau extrasele ei bancare, actele și un carnețel pe care scrisese mare:
BANII MEI. DECIZIA MEA.
Am început amândouă să râdem.
Pentru că, până la urmă, Laura avusese dreptate într-o singură privință.
Mama era pensionară.
Muncise o viață întreagă.
Și tocmai de aceea nimeni altcineva nu avea dreptul să decidă ce merita