pentru tine. Nu meriți. Nu te minți.”
Dar Narcis era acolo, la doi pași, privind doar la mine, nu la prețuri, nu la etichete.
„Asta ești tu”, îmi spunea când zâmbeam în oglindă.
Și, pentru prima dată în viață, am început să-l cred.
După două ore, ieșeam din magazin cu mai multe pungi decât văzusem vreodată la cineva. Narcis a plătit tot, cu un calm de parcă era la piață după pâine.
În mașină, mi-am strâns genunchii la piept.
„De ce faci toate astea pentru mine?”
El a pornit motorul