drum.
Maria a rămas nemișcată.
— Bunicule…
— Da?
— De ce nu ai certat-o mai tare?
Bătrânul a zâmbit.
— Pentru că nu aveam nevoie.
— Nu?
— Nu.
S-a așezat lângă ea pe banca de lemn.
— Uneori, cel mai greu lucru pentru un om este să fie obligat să se privească în oglindă.
Maria a strâns banii în mână.
— Crezi că s-a simțit rușinată?
— Cred că da.
Au rămas câteva clipe privind drumul.
Apoi bătrânul i-a ciufulit părul.
— Să nu uiți niciodată ceva.
— Ce anume?
— Munca ta are valoare. Nu lăsa pe nimeni să