Clara credea că fusese dată ca nevastă unui monstru

— Așa ți-a spus tatăl tău.

Un fior rece i-a trecut pe șira spinării.

— Atunci cum…?

Matei a deschis încet cutia viorii. Lemnul era vechi, dar îngrijit. A trecut degetele peste ea, cu un respect aproape dureros.

— Mama ta știa ceva. Ceva ce putea să-l bage pe tatăl tău la pușcărie.

Clara a făcut un pas înapoi.

— Nu… nu e adevărat.

— A lucrat ani de zile în mină, nu? a continuat el. Dar nu doar atât. Era și cel care ducea socotelile.

Clara a rămas nemișcată.

— Știa fiecare leu. Fiecare datorie.