mănăstirii au început să bată, Gheorghe a oprit autocarul și a rămas câteva secunde cu mâinile pe volan.
Ochii îi erau umezi.
Pentru că după 42 de ani pe drumurile țării, știa un lucru mai bine ca oricine:
Uneori, oamenii nu au nevoie de frică ca să se oprească.
Au nevoie doar ca cineva să-și amintească cine au fost înainte să se piardă.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea