Cinci ani i-am curățat sonda soacrei mele, imobilizată la pat

trebuia să te urască toți.

Am rămas nemișcată.

— Dacă vedeau că țin la tine… te omorau și pe tine.

Mi s-a oprit respirația.

Ea și-a întors privirea spre cei doi fii ai ei.

Pentru prima dată în cinci ani nu mai vedeam în ochii ei răutate.

Doar o oboseală cumplită.

— Dă drumul până la capăt… a șoptit.

Am ridicat din nou telefonul.

Înregistrarea continua.

Vocea lui Toni se auzea limpede:

— Și dacă bătrâna mai trăiește mulți ani?

Robert râdea.

— O să trăiască atât cât vrem noi. Cine îi dă medicamentele?