tot.
Marina, jenată, încuviință ușor din cap.
— Nu trebuia să vă deranjați, domnule. Am făcut doar ce ar fi făcut oricine.
Bărbatul zâmbi cu o căldură sinceră.
— Nu, doamnă. Nu oricine și-ar fi riscat viața pentru un copil străin. Ați salvat ce aveam mai de preț.
Scoase din buzunar un plic gros. Marina refuză din instinct, dar el insistă.
— Nu e un dar, e recunoștință. Și… aș dori să vă ofer un alt loc de muncă, dacă acceptați.
După acel moment, viața Marinei s-a schimbat pentru totdeauna. Nu mai era