împreună?
M-am uitat la el.
— Poate.
A închis ochii pentru o clipă.
— Am fost un idiot.
— Ai făcut o alegere.
Daniel a dat încet din cap.
Apoi a plecat.
Tata stătea în sufragerie cu Noah adormit pe piept.
— Ești bine? — m-a întrebat.
M-am așezat lângă el.
— Da.
Și de data aceasta chiar eram.
Pentru că în noaptea în care Daniel îmi spusese „descurcă-te singură”, crezuse că mă abandona în cel mai vulnerabil moment al vieții mele.
Nu știa că, fără să vrea, tocmai îmi reamintise ceva ce uitasem în timpul