felul în care mă privea când îmi spunea să am răbdare. „Viața îi arată pe oameni exact așa cum sunt”, îmi zisese.
Și avea dreptate.
În a cincea zi, Hernan — avocatul — m-a sunat.
— Totul e pregătit. Actele sunt în regulă. Conturile sunt blocate pentru ei. Firma pe care voiau s-o deschidă pe numele tău… nu mai există.
Am zâmbit.
— Bine. Atunci îi chemăm.
În ziua a șaptea, i-am invitat la masă.
Andreea a venit sigură pe ea, îmbrăcată elegant, cu acel zâmbet de om care crede că