Când aveam 19 ani, eu și cel mai bun prieten al meu ne-am promis că, dacă la 60 de ani vom fi amândoi singuri, ne vom căuta

decenii.

— Atunci de ce m-ai sunat acum?

Mihai privi spre cutie.

— Pentru că marțea trecută ai împlinit șaizeci.

Am început să plâng.

El zâmbi foarte slab.

— Și pentru că sunt singur.

Mi-am acoperit gura.

— Idiotule.

A râs.

Apoi a început să tușească.

M-am apropiat instinctiv și i-am prins mâna.

Era caldă.

Nu semăna deloc cu mâna băiatului pe care mi-l aminteam.

Și totuși, când degetele lui s-au strâns în jurul degetelor mele, pentru o clipă aveam din nou nouăsprezece ani.

— Ruthie, șopti el. Îmi pare rău.

— Știu.

— Nu vreau să-mi