îi era atât de frică să le spună părinților încât se gândea să fugă de acasă. Mi-a scris: „Am văzut fotografia dumneavoastră. Apoi am citit ce s-a întâmplat după. Pentru prima dată mi-am dat seama că o greșeală sau o situație grea la 17 ani nu înseamnă că viața mea s-a terminat.” Am ajutat-o să ia legătura cu un adult de încredere și cu servicii unde putea primi sprijin real.
În seara aceea, Daria s-a așezat lângă mine și a privit fotografia care mă urmărise jumătate din viață. — Mamă, o