Când aveam 18 ani, fotografia aceasta cu mine s-a răspândit prin tot orașul,

a venit acasă tulburată. O colegă îi arătase vechea fotografie cu mine. Cineva o găsise în arhiva grupului și o redistribuise. Aceeași imagine. Eu, la 18 ani, însărcinată în luna a șaptea, privind în jos. Și aproape aceeași poveste: „Fata care și-a distrus viața pentru că nu și-a ascultat părinții.” Am simțit pentru o clipă aceeași rușine pe care o simțisem la optsprezece ani. Apoi m-am uitat la fiica mea și mi-am dat seama că, dacă tăceam din nou, îi lăsam pe alții să-i spună cine fusese mama ei.

De