Când am ieșit din tura de la spital, am găsit un portofel cu mii de lei și m-am dus să-l înapoiez

o fotografie veche.

Erau doi copii pe treptele centrului.

Daniel, la doisprezece ani.

Valeria, la zece.

Ea ținea un caiet în brațe.

Pe spate era scris:

„Daniel și Valeria — iunie 2008.”

— Ai păstrat-o?

— A fost singurul lucru pe care l-am luat de acolo.

Valeria îl privi.

— De ce n-ai venit niciodată să mă cauți?

Daniel coborî ochii.

— Am încercat.

Apoi scoase alte câteva foi.

— Familia care m-a adoptat mi-a spus că ai fost mutată într-un alt centru și că ulterior ai fost adoptată.

— Nu am fost niciodată adoptată.

Daniel ridică