nou mama, Tereza a recunoscut.
Nu fusese vorba despre bani.
Nici despre faptul că Valeria ar fi fost „rea”.
Fusese despre control.
— După ce te-am adoptat, mi-a fost teamă că vei considera mereu că adevărata ta familie era acolo, spuse ea.
— Valeria avea zece ani.
— Știu.
— Era un copil.
Tereza începu să plângă.
— Mi-era frică să nu te pierd.
Daniel o privi mult timp.
— Și ca să nu mă pierzi, ai decis să-mi iei pe cineva la care țineam.
Nu exista un răspuns bun.
Valeria află între timp și motivul