Când am ieșit din tura de la spital, am găsit un portofel cu mii de lei și m-am dus să-l înapoiez

transmise.

Niciuna nu ajunsese la el.

Pe una dintre ele era o notă administrativă:

„Predată familiei adoptive.”

Daniel ridică ochii spre Tereza.

— Le-ai primit.

Ea nu mai putu nega.

— Da.

— Și le-ai păstrat?

— Da.

— Optsprezece ani?

— Daniel…

— Optsprezece ani.

Vocea lui nu era ridicată.

Tocmai asta o făcea mai grea.

Câteva zile mai târziu, Daniel îi aduse Valeriei scrisorile.

Ea recunoscu imediat scrisul copilăresc.

Prima începea:

„Daniel, nu știu dacă o să primești asta, dar am desenat din nou.”

Valeria nu reuși să termine.

Își acoperi gura și începu să