acum.
— Cum adică „acum”?
— Pentru că am verificat.
Valeria simți primul fior de neliniște.
— Daniel, cine ți-a spus că am fost adoptată?
El ezită.
— Mama.
În seara aceea, Daniel se duse la casa Terezei cu fotografia în buzunar.
Nu intenționa să se certe.
Voia doar un răspuns.
— Îți amintești de fata asta?
Tereza privi fotografia.
Pentru o fracțiune de secundă, expresia ei se schimbă.
A fost suficient.
— O cunoști.
— Daniel…
— Cine este?
— O fată din centrul în care ai stat.
— Știu asta. De ce mi-ai spus că fusese adoptată?
Tereza