veche.
Erau doi copii pe treptele centrului.
Daniel, la doisprezece ani.
Valeria, la zece.
Ea ținea un caiet în brațe.
Pe spate era scris:
„Daniel și Valeria — iunie 2008.”
— Ai păstrat-o?
— A fost singurul lucru pe care l-am luat de acolo.
Valeria îl privi.
— De ce n-ai venit niciodată să mă cauți?
Daniel coborî ochii.
— Am încercat.
Apoi scoase alte câteva foi.
— Familia care m-a adoptat mi-a spus că ai fost mutată într-un alt centru și că ulterior ai fost adoptată.
— Nu am fost niciodată adoptată.
Daniel ridică privirea.
— Știu