”Când 740 de copii au fost condamnați să dispară pe”

oprit acolo.

În loc să-i înghesuie în barăci sau tabere improvizate, a luat o decizie care i-a șocat până și pe apropiații lui.

A construit pentru ei un adevărat sat.

Un loc numit Balachadi.

Acolo copiii aveau case curate.

Paturi adevărate.

Școală.

Haine.

Jucării.

Și ceva ce nu mai simțiseră de ani întregi:

Siguranță.

Maria își amintea mai târziu că în prima noapte n-a putut dormi.

Nu din cauza fricii.

Ci din cauza liniștii.

Pentru prima dată nu se mai auzeau țipete.

Nu mai erau soldați.

Nu mai era foame.