când eram imposibilă, ai rămas. Nu pentru că eram ușor de iubit, ci pentru că ai ales să nu mă abandonezi.
Nu am știut niciodată să-mi arăt sentimentele. Tatăl meu m-a crescut crezând că afecțiunea îi face pe oameni slabi. Din păcate, am transmis mai departe aceeași răceală.”
Lacrimile au început să-mi curgă fără să-mi dau seama.
Pe birou se afla un registru gros. L-am deschis.
Conținea documentele unei firme pe care nu o cunoșteam.
Pe prima pagină apărea numele meu ca unic asociat.
Confuză, am luat din nou scrisoarea.