s-a încrețit. A început să plângă, să se agite. Renata a tresărit. Soarele cădea direct pe oglindă, iar reflexul luminii îi atinsese ochii.
— Poți să vezi… poți să vezi, micuțule!
A doua zi, când baronul a venit, ea i-a spus ce se întâmplase. El a izbucnit în râs amar. Dar Renata, hotărâtă, i-a arătat. A tras perdelele, a ridicat copilul spre fereastră. Filip și-a dus mâna la ochi, s-a strâmbat și a început să plângă.
Baronul a încremenit.
După câteva clipe, lacrimile i-au curs pe obraji. A căzut în genunchi