Bătrâna care aduna cartoane a cerut doar un pahar cu apă în fața vilei

ați dispărut…

A înghițit în sec.

— V-am căutat ani întregi.

Bătrâna a lăsat încet mâna de pe cărucior.

— Eu… nu voiam nimic… doar să trăiți…

Ochii i s-au umplut de lacrimi.

— Am pierdut atunci tot… casa, bărbatul… tot…

Alexandru s-a ridicat și s-a apropiat de ea.

— Iar eu am câștigat tot… pentru că dumneavoastră nu m-ați lăsat să mor.

A făcut un semn spre casă.

— Tot ce vedeți aici… există datorită dumneavoastră.

Bătrâna a dat din cap.

— Nu… eu doar am făcut ce trebuie.

— Ba nu — a spus el ferm —