Ani la rând, soțul meu a fost convins că vederea mea slabă îi va ascunde secretul

la frunte.

— Am vrut să termin totul înainte să afli. Credeam că operația nu va reuși și… nu voiam să-ți ofer obiecte pe care nu le puteai vedea.

M-am apropiat de el.

— Ai greșit doar într-un singur lucru.

— Care?

L-am îmbrățișat.

— Ai crezut că cel mai mare cadou pe care mi-l puteai face era să văd aceste sculpturi.

Nu.

Cel mai mare cadou a fost să aflu că, în toți anii în care eu credeam că viața mea devenise mai întunecată, tu ai petrecut fiecare seară construind, în tăcere, viitorul