Ani la rând, mama mea purta mâneci lungi chiar și în mijlocul verii.

meu?

— Da.

Vocea îi tremura.

— Avea șaptesprezece ani.

Daniel nu supraviețuise incendiului.

Mama fusese scoasă din clădire.

Tata încercase să se întoarcă după el, dar pompierii nu-i permiseseră.

— De ce nu mi-ai spus niciodată despre el?

— Pentru că ani întregi nu puteam să-i rostesc numele fără să mă întorc în noaptea aceea.

Mama începu să plângă.

— Iar când voi erați mici, am spus că vă voi povesti când veți crește. Apoi am continuat să amân.

Dintr-odată, propoziția auzită în bucătărie căpătă alt sens.

„Nu vreau ca cei mici să afle