schimbat.
Nu mai trebuia să inventez explicații pentru tăcerile din casa noastră.
Câteva luni mai târziu, într-o după-amiază foarte călduroasă, mama ieși în grădină purtând o bluză cu mânecile suflecate până aproape de coate.
Nu am spus nimic.
Nici tata.
Mama se așeză la masă și continuă să bea limonadă de parcă nu se întâmplase nimic.
Bunica se uită la brațele ei.
Pentru o secundă mi-a fost teamă că va întreba ceva.
Dar nu o făcu.
Doar îi împinse farfuria cu pepene mai aproape.
Ani mai târziu, mama mi-a spus