Apoi altul:
„Mama nu știa cine ești.”
Sofia l-a citit de două ori.
Mama nu știa cine ești.
Nu „îmi pare rău că te-am abandonat”.
Nu „ești bine?”.
Nu „vin să te iau”.
Problema lui era că Teresa nu știuse cine era mama Sofiei.
Atunci Sofia a înțeles ceva mult mai dureros decât umilința din autogară.
Dacă ar fi fost fiica unei femei obișnuite, Javier n-ar fi considerat că se întâmplase nimic grav.
Telefonul a sunat din nou.
De data aceasta era mama ei.
Sofia a răspuns.
— Mamă?
— Unde ești?