fiicei mele.
Holt m-a condus înapoi în casă și a pus plicul pe masă. „Dacă ai nevoie de ceva, sună la secție. Cere-mă pe mine.”
Pe la prânz, telefonul s-a aprins, afișând numărul lui Lee.
Poate că cineva îi spusese deja despre mașinile șerifului. Poate că se gândea că am nevoie de el acum.
Am lăsat telefonul să sune.
Ciudat e că faptul de a nu răspunde nu mi-a provocat o stare de singurătate. Ci una de liniște.
Ziua a trecut cât ai clipi: telefoane de la bancă, acte de