Am rămas însărcinată când eram în clasa a zecea

Mama a căzut pe genunchi.
— Iartă-ne…

Am inspirat adânc.
— Iertarea nu se cerșește. Se merită.

M-am ridicat.
— Nu m-am întors pentru voi. M-am întors pentru mine. Ca să închid un capitol.

Ana a venit spre mine și m-a îmbrățișat pe neașteptate.
— Dacă vrei… eu aș vrea să te cunosc.

Am strâns-o în brațe. Pentru prima dată, durerea s-a mai domolit.

Am ieșit din casă fără să mă uit înapoi. Soarele apunea peste sat. Nu mai aveam nimic de demonstrat.

Plecam nu ca fata alungată, ci ca femeia care a supraviețuit,