Am rămas însărcinată când eram în clasa a zecea

furia, durerea și o oboseală veche de douăzeci de ani.

— Eu sunt Ana, a spus ea. Și… eu nu știam nimic despre tine.

M-am uitat la mâinile ei. Erau la fel ca ale mele. Am simțit o lacrimă cum îmi scapă, deși jurasem că nu o să plâng.

— Am venit să vă arăt ce ați pierdut, am spus încet. Dar nu asta e cel mai important.

Am scos telefonul și i-am arătat o poză cu fiica mea.
— Ea este Maria. Nepoata voastră. Pe care n-ați vrut niciodată să o cunoașteți.