Suzana m-a privit mult timp.
— Nu vreau să devin povara ta.
— Nu ești.
Și asta fusese tot.
În noaptea aceea, după ce i-am povestit din nou despre Ana, Suzana mi-a strâns mâna.
— Samuel, tu încă încerci s-o salvezi.
Am rămas nemișcat.
— Pe cine?
— Pe sora ta. De fiecare dată când îmi aduci medicamentele. De fiecare dată când verifici dacă respir. De fiecare dată când te trezești noaptea.
Mi-au dat lacrimile.
— N-am salvat-o când trebuia.
— Nu.
Răspunsul ei m-a surprins.
Nu încercase să mă consoleze cu o minciună.
— Ai făcut o