Am primit-o în casa mea pe vecina mea de 76 de ani, aflată pe moarte

Fără explicații.

Când boala ei s-a agravat, într-o dimineață am observat că perdelele rămăseseră trase.

La prânz erau tot așa.

Am traversat strada.

Am găsit-o căzută lângă bucătărie.

După externare, medicul i-a spus că nu mai era sigur să locuiască singură.

Am întrebat-o:

— Cine poate veni să stea cu tine?

A început să enumere rude.

Apoi s-a oprit.

— Nimeni.

Am sunat eu.

Nepot.

Nepoată.

Un fiu vitreg care locuia la câteva județe distanță.

Toți aveau motive.

Serviciu.

Copii.

Lipsă de spațiu.

Probleme personale.

Atunci i-am spus:

— Am o cameră liberă.