ușă, ca pe vremuri. Se lumina peste dealuri. Se auzeau cocoșii de la vecini și clopotul de la biserica din vale.
— Mamă, a zis el, uitându-se în cană. Iartă-mă.
— Te-am iertat de mult, măiculiță. Înainte să-mi ceri.
A tăcut un pic. Apoi:
— La toamnă intru la master. Doi ani. Și la absolvirea aia… a înghițit în sec … la aia te vreau în primul rând. Nu în spate. În primul rând, mamă. Cu accent cu tot. Vreau să strigi „bravo, dragu’ mamii” așa de tare de să te-audă tot Clujul și