Am mers la casa unui văduv bogat ca să-i dau ultimii bani pe care tata murise crezând că îi datorează familiei lui. Când a văzut numele de pe plic, nu a luat niciun leu și mi-a spus doar: „Rămâi la cină.”

firma veche de metal pe care scria MUNTEANU & PAVEL și am pus-o în sediul companiei, lângă fotografia celor doi bărbați care începuseră totul.

Tata murise convins că lăsase în urmă o datorie.

Adevărul era exact invers.

Iar drumul pe care îl făcusem ca să achit acea datorie mă dusese, fără să știu, spre familia pe care aveam să o aleg.