Am lăsat o femeie fără adăpost să locuiască în garajul meu

lui.

Pe un raft observasem câteva cărți de contabilitate și drept comercial.

— De ce nu mi-ai spus?

Coborî privirea.

— Pentru că oamenii nu mă credeau nici când aveam dovezi. Dumneavoastră m-ați ajutat fără să-mi cereți explicații. Mi-a fost teamă că, dacă aflați cine am fost, veți crede că profit de bunătatea dumneavoastră.

Am rămas pe gânduri.

În următoarele săptămâni am văzut-o muncind până târziu în noapte.

Într-o zi i-am propus să mă ajute cu administrarea fundației caritabile pe care o moștenisem de la părinții mei, dar pe care o lăsasem