Am intrat în bancă să-mi închid contul, iar acolo am găsit-o pe soacra mea

amintesc.

Telefonul ei sună pentru a treia oară.

Rareș.

Am întins mâna.

— Răspunde.

— Nu.

— Atunci răspund eu.

Am luat telefonul de pe tejghea înainte să poată reacționa și am apăsat butonul verde.

— Mamă? se auzi imediat vocea lui Rareș. Ai reușit?

Nimeni nu scoase un sunet.

Rareș continuă:

— Mamă?

M-am uitat la Galina.

Avea lacrimi în ochi.

Dar nu de rușine.

De frică.

Am dus telefonul mai aproape de gură.

— Ce anume trebuia să reușească, Rareș?

Tăcere.

Apoi apelul s-a închis.

Atunci am înțeles.

Nu fusese ideea disperată a unei