jucau cu broșa mea. Nu o purta la guler, ci o ținea între unghii, ca pe un trofeu.
Mi s-a făcut frig dintr-odată.
— Ai venit, în sfârșit, spuse Andrei fără să se ridice.
— De ce are ea lucrul meu?
Bianca zâmbi încet.
— Nu mai este al tău, Mara. Unele lucruri se schimbă când o căsnicie se termină.
Am privit spre Andrei.
— Ai intrat în apartament fără mine?
— Apartamentul este pe numele amândurora. Nu face o scenă.
— Tu ai cerut divorțul, ai schimbat încuietoarea și ai trimis hainele mele la mama