scosesem niciodată când mă simțisem speriată.
Judecătorul Petrescu își ridică ochii peste ochelari.
— Doamnă Ionescu, ședința a început de un sfert de oră.
— Îmi pare rău, domnule judecător. Am fost blocată în trafic. Șeful meu a reținut un raport până în ultima clipă.
— Motivele personale nu schimbă procedura. Aș fi putut pronunța deja soluția.
Atunci i-am văzut.
Andrei stătea pe banca din dreapta, impecabil într-un costum bleumarin. Lângă el era Bianca, femeia despre care susținuse că era doar o colegă. Își sprijinea capul pe umărul lui, iar degetele ei se