spre fereastră. Când reveni, avea în mână o fotografie tipărită.
— Doamnă Ionescu, trebuie să vă întreb ceva înainte să plecați.
— Ce anume?
El privi fotografia, apoi spre Elena.
— Documentele din cutia dumneavoastră arată că Andrei nu a acționat singur. Persoana care a aprobat transferurile nu este avocatul lui.
Mi se tăie respirația.
— Atunci cine?
Procurorul întoarse fotografia spre mine. În imagine se vedea un bărbat intrând într-o bancă, purtând o eșarfă roșie și o insignă de serviciu la rever.
Era tatăl lui Andrei, despre care toți crezuseră că murise cu