Am întârziat la divorț și i-am găsit împreună, dar când judecătorul a ridicat ciocănelul, soacra mea a pălit

spre fereastră. Când reveni, avea în mână o fotografie tipărită.

— Doamnă Ionescu, trebuie să vă întreb ceva înainte să plecați.

— Ce anume?

El privi fotografia, apoi spre Elena.

— Documentele din cutia dumneavoastră arată că Andrei nu a acționat singur. Persoana care a aprobat transferurile nu este avocatul lui.

Mi se tăie respirația.

— Atunci cine?

Procurorul întoarse fotografia spre mine. În imagine se vedea un bărbat intrând într-o bancă, purtând o eșarfă roșie și o insignă de serviciu la rever.

Era tatăl lui Andrei, despre care toți crezuseră că murise cu