tatălui dumneavoastră.
Liniște.
— Tata a murit.
— Știu.
— Atunci de ce mă sunați?
M-am uitat la caietul roșu de pe masă.
— Pentru că am găsit ceva ce cred că a vrut să ajungă la dumneavoastră.
N-a venit imediat.
Au mai trecut câteva zile.
Într-o dimineață, o mașină mică a oprit la poartă.
A coborât o femeie slabă, cu părul cărunt prins la ceafă.
A rămas în drum și s-a uitat la casă.
— Mariana?
A dat din cap.
N-am îmbrățișat-o.
Nu ne cunoșteam.
Am dus-o în tindă.
I-am pus caietul în față.