facă să divorțez de Ioana.
După ce o alungasem, continuase s-o distrugă.
— De ce? am întrebat.
Felicia m-a privit.
— Pentru că te iubeam.
— Asta nu este iubire.
— Am făcut ceea ce tu n-ai avut curajul să faci.
— Ai fabricat dovezi. Ai furat. Ai falsificat acte. Ai împiedicat o femeie însărcinată să mă contacteze.
Vocea îmi tremura.
— Mi-ai luat copiii.
Felicia a izbucnit:
— Nu erau încă niște copii pentru tine! Nici măcar nu știai de ei!
Ioana a pălit.
Iar eu am înțeles imediat.
— Deci știai că era însărcinată.
Tăcere.
Felicia