Nu știam ce să simt. Furie. Ușurare. Regret. Toate deodată.
— Știe de tine?
— Nu încă. Cristina a vrut întâi să vorbească cu mine.
În seara aceea aproape că n-am dormit. Mă uitam pe geam și retrăiam fiecare moment din tinerețea mea. Toți anii în care îl urâsem. Toate serile în care mă întrebam de ce n-a venit niciodată.
Și undeva, într-un alt oraș, omul acela trăise probabil cu aceeași întrebare.
Dimineața, Luca a venit cu două cafele și s-a așezat în fața mea.
— Ce vrei să fac?
Am rămas puțin