fără nimic. S-a oprit abia când a observat că mă uitam spre fereastră ca să-i păstrez demnitatea.
Am băut ceai împreună aproape o oră. Mi-a povestit că lucrase zeci de ani la o brutărie, la linia unde se ambalau chiflele și covrigii. Eu i-am povestit despre fiul meu, Denis, și despre șeful meu morocănos, Mihai.
Când am ajuns acasă, Denis se juca la calculator. I-am spus ce se întâmplase. A scos imediat căștile.
— Mamă, trebuie să mergem cu ea mâine.
— Asta i-am promis.
— Și dacă banca îi ia banii din