audieri.
A doua zi, m-au chemat să identific conversația.
Camera de audiere era mică, cu pereți albi și o masă zgâriată. Serghei stătea în fața mea. Părea mai tânăr decât îmi imaginasem, cu barbă de două zile și o pată de cerneală pe degetul mare.
— Nu am făcut nimic — a spus el.
— Aveți vocea pe înregistrare.
— Am sunat să verific o informație.
— I-ați cerut un cod bancar.
— Doamna era datoare.
— Nu era datoare.
El a zâmbit scurt.
— Toată lumea face greșeli.
Polițista a apăsat un buton. Vocea lui Serghei a