ieșit în curte.
Maria râdea la ceva ce spusese soțul meu.
M-am oprit și am privit-o.
Venisem în România convinsă că cea mai mare victorie a vieții mele avea să fie să-mi văd sora părăsind casa cu o valiză în mână, exact cum plecasem eu cândva.
În schimb, am descoperit că cea mai mare greșeală a vieții mele fusese să cred că răzbunarea îmi putea reda cei cincisprezece ani pierduți.
Casa pe care o cumpărasem ca să-mi alung sora a rămas în picioare.
Și, în mod ironic, tocmai ea a