Nu pe al lui Alex. Pe tine. Știam că va încerca să ia totul, dar nu va putea atinge nimic legal. Iartă-ne. Vă iubim.”
Am lăsat hârtia jos. Lacrimile îmi ardeau ochii.
— Știau… totul știau despre ea…
— Și ne-au lăsat totul ca să o scoatem definitiv din viețile noastre — a spus Alex, arătând spre al doilea plic.
Documente oficiale, proprietatea casei, conturi bancare. Și peste tot același nume: al meu.
În acel moment, ușa de la intrare a scârțâit. Margaret s-a întors fără să bată.
— Mi-am uitat eșarfa — a spus,