spus scurt. — Trebuie să-ți dau ceva.
A intrat în camera lui. Am auzit sertarul vechiului dulap scârțâind. Când s-a întors, ținea în mâini un obiect pe care nu îl mai văzusem de opt ani: caseta de bijuterii a mamei. Lemn închis, lustruit. Mi s-a tăiat respirația.
— De unde ai asta?…
— O am de mult — a spus încet, punând-o în mâinile mele tremurânde. Era surprinzător de grea.
— Alex… nu înțeleg. Ce este asta?
M-a privit drept în suflet.
— Ceva ce mama nu a vrut niciodată să afli.
Podeaua părea să se