Am ajuns la spital însărcinată cu gemeni, iar când chirurgul mi-a văzut chipul, mâna lui a început să tremure

sigură?

— Da.

Am scris: „Copiii vor afla adevărul când vor fi destul de mari să-l înțeleagă. Până atunci, liniștea lor este mai importantă decât regretul tău.”

Am șters numărul și am pus telefonul deoparte.

Nu am simțit triumf.

Doar aer.

Seara, Matei mi-a adus un desen. Erau patru oameni sub o casă galbenă: el, Ilinca, eu și Evgheni. În colț desenase o brățară cu două mărgele uriașe.

— Asta e casa noastră, mi-a spus.

— Da.

— Și aici nu intră oamenii răi.

M-am așezat lângă el și l-am îmbrățișat.

Pe măsuță, brățara